Anghel Elena – Anghel Tudor

IMG_0010

Astazi este 20 ianuarie 2015,astazi la ora 22.05 am facut o pagina de prezentare pe Facebook,lui Anghel Elena – Anghel Tudor.Parintii nostri merita aceasta pagina.A venit timpul ca si ei sa aiba un profil.Eu am stat langa parintii nostri pana in ultima secunda.Am facut mai demult o postare despre un calendar cu aceasta poza,pe care vream sa-l pun in sufragerie.Postarea respectiva am facut-o pe Foto Anghel.Ei bine,azi am rezolvat problema.Eu am facut acesta pagina pentru sufletul meu,pentru mine si Costel.Deci in concluzie,nu o sa avem multe like-uri pe acest profil.

Poate ati observat si dumneavoastra,ca nici pe profilul de Facebook Foto Anghel.Ro,nu ne omoram cu postarile.Parintii nostri au avut grija de noi.Daca ei nu existau,nici noi nu eram.Din pacate,pot sa fac eu orice lucru,ei numai se intorc.Anghel Elena si Anghel Tudor au fost impreuna toata viata,ei s-au casatorit pe 10 iunie 1967.Din 10 iunie 1967 si pana pe 23 iunie 2013,sunt 46 de ani.Au fost impreuna la bine si la rau.Oameni buni,46 de ani este o viata de om.Am dat pe calendarul acesta 19 lei.Am optat pentru optiunea de scris in partea de sus a calendarului.

Mama a murit la 64 de ani,3 luni si 23 de zile si tata la 72 de ani,7 luni si 10 zile.Intre mama si tata,diferenta era de 7 ani.Am avut grija de ei cand erai ei sanatosi,dar si cand erau ei prin spitaluri.Poate sunt oameni care vor zice;iara face asta postari despre parintii lui?Ei ne-au respectat pe noi,dar si noi i-am respectat pe ei.A contat foarte mult aceasta intelegere.Noi mergem la ei in fiecare saptamana.Nu i-am uitat si nici nu o sa-i uitam vreodata.In viata multe lucruri conteaza cand copii asculta de parinti.Noi nu le-am facut probleme,noi nu le-am patat numele de familie in cazuri nasoale.Am optat pentru numele de Anghel Elena si Anghel Tudor,fiindca asa ii chema pe ei.

Picbadges – Anghel Elena

Picbadges – Anghel Tudor

Dumnezeu sa te odihneasca,Anghel Elena-Tanta…

Dumnezeu sa te odihneasca,Anghel Tudor-Doru…

Aurelia Ion

Aurelia IonN-am somn la ora aceasta tarzie,si vream sa fac o postare pe site,dar nu stiam ce subiect sa dezvolt.Astazi am terminat o carte interesanta si are ca subiect,dezvoltarea personala!Cartea se numeste:Nu renunta niciodata!Am zis:bai,astazi este 20 ianuarie 2015,si se implineste un an de zile de la tragicul accident din Muntii Apuseni.Haide sa fac si eu o postare despre Aurelia Ion si Adrian Iovan.Dupa cum bine stiti,astazi este 20 ianuarie 2015,ziua in care si-a pierdut viata Aurelia Ion si Adrian Iovan asteptand ajutoare de la colegii lor.Din pacate,au murit cu lacrimi pe obraz.

Au vrut sa-i ajute pe altii,si altii n-au putut sa-i ajute pe ei.Pana a ajuns SMURD-ul,a ajuns satenii satului.Aurelia Ion avea tot viitorul in fata.Era tanara si dornica de viata.Trebuia sa-si termine facultatea,sa-si faca si ea un rost in viata,sa-si intemeieze o familie.La doar 23 de ani,Aurelia Ion ne-a parasit pentru totdeauna.A trecut un an de zile si ancheta este in curs de desfasurare.Aurelia Ion era plina de viata,facea doar bine,ii placea sa-i ajute pe oameni.Sincer sa fiu,in ziua de azi,este pe cale de disparitie acest lucru.Tu trebuie sa te ajuti.A trecut repede un an de zile.

A trecut un an de zile de speranta,ca odata si odata,se va afla adevarul despre accident.A trecut un an de zile,foarte greu pentru familia ei.A trecut un an de zile, inuman pentru familia ei.Chiar sambata trecuta,s-a tinut parastasul de un an,in comuna Horea.Cand ma uit la aceasta poza a ei,nu-mi vine sa cred ca a murit.Imi placea zambetul ei din poza.O fata asa tanara sa moara.Ce este omul pe pamant?Un trecator.Pentru familie este cel mai greu moment.Pentru noi,parca este ceva mai simplu.Nu simtim durerea familiilor lui Aurelia Ion si lui Adrian Iovan.Am trecut si inca trecem prin asa ceva(eu si Costel),stim ce inseamna durerea de familie.

O viata de doi lei si jumatate,te duci la munca,te zbati ca sa mananci,te certi cu xyz,te imprumuti cand este cazul,vine ziua de salariu trebuie sa dai banii inapoi.Rar mai ajungi prin Muntii Bucegi s-au prin Vama Veche.Ce sa mai zic de alte orase ale Europei,nu din SUA,Canada,Australia,Japonia s-au Coreea.Acestea sunt doar in visele noastre.Acum vorbesc de clasa muncitoare din Romania.Cum era de asteptat,ne-am adus aminte de evenment cu doua-trei  saptamani inainte.Sa speram ca va fi bine rezultatul final al anchetei.Au murit ca sa faca un bine societatii din Romania.Bineinteles,Adrian era platit pentru cursele pe care le facea.Dar uite ca decolezi cu avionul si nu stii daca mai aterizezi.Pacat de ei…