Anghel Elena trebuia să împlinească vârsta de 73 de ani!

  • Anghel Elena, 01 Martie 1949 – 23 Iunie 2013
  • Anghel Tudor, 16 Februarie 1942 – 23 Septembrie 2014
  • Anghel Cristian, 27 Octombrie 1969 – 16 Februarie 1970
  • Dumnezeu să vă odihnească!
  1. În data de 01 Martie 2022, Anghel Elena trebuia să împlinească vârsta de 73 de ani.
  2. În data de 16 Februarie 2022, Anghel Tudor trebuia să împlinească vârsta de 80 de ani.
  3. În data de 27 Octombrie 2021, Anghel Cristian trebuia să împlinească vărsta de 52 de ani.

După cum bine ați observat, în toate cele 3 fraze memoriale am folosit cuvintele simple „trebuia”. Din păcate, anul acesta mama mea face 9 ani de când ne-a părăsit pe noi toți. În primii 4-5 ani, pentru mine personal a fost destul de greu de digerat această problemă personală. Aproape că nu-mi venea să cred că s-a întamplat chestia respectivă. După aproape 9 ani, m-am împăcat deja cu ideea că părinții mei dragi și fratele meu iubitor numit Cristian, ne-au părăsit poate într-o lume mai bună și mai iubitoare de oameni.

  • Pe Anghel Cristian nu l-am cunoscut niciodată în viața mea și sincer, îmi pare nespus de rău pentru simplu fapt că nu i-am văzut vreodată chipul uman.
  • Părinții mei dragi se chemau prin casă unul pe celălalt, Tanța (Anghel Elena) și Doru (Anghel Tudor).

Atât eu cât și fratele meu, ne-am iubit foare mult părinții noștri. Iubirea noastră față de ei a fost una dedicată, atât timp cât părinții noștri au fost sănătoși și frumoși, dar și în timpul cât ei au fost bolnavi. Oricum, iubirea părințiilor față de băieții lor, a fost una îndelungată și prosperă. Practic, iubirea a fost reciprocră între cele două părți familiale.

Unii copii după 20-30 de ani de viață, aproape că își uită părinții care le-au dat viață. Mai rău este faptul, când părinții lor îmbătrânesc și ajung la vârsta pensionării, în care vârsta numai ține cont de situația lor financiară și personală. Așa de închiere, am o frază personală scurtă să vă transmit: ” Iubește-ți părinții, poate peste ani să nu regreți în trecut”.

Până la urmă, toți oamenii de pretutindeni suntem datori cu o moarte, indiferent dacă suntem bogați sau săraci. Cu trecerea anilor, mi-am mai revenit un pic la față. Oricum, amintirile frumoase, frazele familiale pozitive s-au fețele părințiilor mei dragi, nu se pot șterge ușor și repede din memoria mea. Hard disk-ul meu încă este activ în viața mea zilnică.

Unii oameni rămân cu șocuri în toată viața lor, s-au eventual trec greu prin faza actuală negativă. Fiindcă am trecut prin aceste două probleme grele personale, vreau să vă transmit următoarea constatare” In momentul când îți decedează o mamă, un tată, o soră sau un frate, durerea este cea mai mare și greu de suportat (gradul 1), iar când îți moare un bunic, o bunică, un văr, o verișoară, un unchi sau o mătușă, nu prea simți această durere grea (gradul 2). Să nu uităm un lucru important, faptul că și aceste persoane de gradul 2 fac parte din familia ta.

De ce oare doare durerea de gradul 1? Fiindcă, zi de zi locuiești cu ea (cu el) în casă, zi de zi vorbești cu ea (cu el) la telefon sau zilnic te vezi cu ea (cu el) la față. Cu alte cuvinte spus, face parte din viața ta socială zilnică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *